Suferinta.

De ce este atat de greu sa treci peste moartea cuiva drag? De ce este atat de greu sa te abtii sa nu plangi? De ce este atat de greu sa uiti ? Nu inteleg,ma simt atat de singura...mi-e dor de tine...Lacrimi curg siroaie peste obrajii mei,incerc din toate puterile mele sa nu plang,dar nu reusesc. Imi aduc aminte de toate intamplarile cu tine,toate sfaturile si glumele...si rasul acela...as vrea sa il mai aud o data,macar o data,mi-e atat de dor de tine...Stiu ca nu ai vrea sa plang pentru ca tu nu suportai tristetea,dar nu pot,e prea greu,stiu ca ai vrea sa rad si sa fiu fericita si sa trec peste aceasta etapa grea,e atat de dureros . Incerc sa afisez un zambet,dar e un zambet atat de fals,in interiorul meu e o durere enorma,o suferinta extrema...Regret faptul ca nu am putut sta cu tine mai mult in ultima perioada,regret faptul ca nu am putut fi alaturi de tine,poate ca daca eram cu tine,tu acum ai fi fost inca in viata...Te-am iubit si te voi iubi mereu,bunicule...Ai fost cel mai bun om din lume,un suflet curat.Iti placea sa stai cu noi ,sa ne spui povesti si intamplari din viata,noi ascultam cu mare placere si entuziasm... Acum au ramas doar amintirile,parca incetosate,dar atat de frumoase...Incerc sa nu plang,dar lacrimile curg involuntar...Sper ca de acolo de unde esti tu,sa ma asculti,si sa ma ierti ca nu am putut fi mai mult langa tine. Te-am iubit din toata inima...As vrea sa te mai vad macar o data razand si vorbind,sa primesc inca o imbratisare calda de la tine,inca un zambet. Vei ramane pentru totdeauna in inima si gandul meu...

Mi-e dor .

Mi-e dor de părul tau perfect,
Mi-e dor de buzele tale androgine,
Mi-e dor de zâmbetul tău predilect,
Mi-e dor de tine...

Vreau să te sărut ca şi cum ar fi ultima dată ,
Vreau să ne iubim pe muzică...
În camera afumată...
Într-o stare mirifică,
Vreau să fiu doar a ta..

Să zâmbim,să râdem,
Tristeţea s-o ucidem,
Să fim doar noi...
Într-un pat cu perne moi,
Distrus de un gând,
Gândul că nimic... nu este adevărat.

Simple versuri. . .

Privesc,
Spre cerul întunecat...
Cu ură trăiesc,
Şi mă gândesc...
La tot ce-a fost fumat,
Mirificul ce a apărut
După furtuna ce-a trecut...
Dar...gândurile sunt doar fantome
Ce bântuie o lume fără nume,
Ca şi sufletul meu
Distrus mereu,
De cuvintele tale de apogeu...
Dar eu...tot te iubesc
Şi aştept momentul diavolesc...
În care..şi tu mă vei iubi.