Spre cerul întunecat...
Cu ură trăiesc,Şi mă gândesc...
La tot ce-a fost fumat,
Mirificul ce a apărut
După furtuna ce-a trecut...
Dar...gândurile sunt doar fantome
Ce bântuie o lume fără nume,
Ca şi sufletul meu
Distrus mereu,
De cuvintele tale de apogeu...
Dar eu...tot te iubesc
Şi aştept momentul diavolesc...
În care..şi tu mă vei iubi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu