Plouă din nou,
Şi-mi amintesc de tine.
Te văd printre stropi
Şi eşti din nou… cu mine
Ne văd îmbrăţişaţi
Şi uzi vorbind în şoapte,
Cu ochi disperaţi
Şi speranţe moarte.
Îmi spui că norii plâng,
De dorul meu de-odată,
Dar inima iţi spune
Că voi veni înapoi vreodată.
Privirea ta se-neacă,
În ochii mei curaţi.
Tu stai cu mine-n suflet,
Căci suntem amândoi furaţi,
Te uiţi la mine şi-mi vorbesti,
Dar vorbele nu-şi au rostul.
Cu privirea ta mă chinui
Dar nici chinul nu-şi are rostul,
Norii plâng cu noi o dată,
Şterg tot ce am avut vreodată.
Mă săruţi ca prima dată,
Şi dintr-o dată totul dispare,
Privesc departe şi nu suntem noi
Nu te mai văd de ceva timp,
Şi ploaia s-a oprit deodată,
Dar zâmbeşte soarele în schimb…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu