Libertate.

Nu ştiu cum,ce şi de ce, dar...mă simt ca şi cum am fost ţinută prizonieră,într-un vis...şi am fost eliberată, de tine.

Ce simt acum e rupt din supranatural ,nu are legătura cu lumea asta ,dar poate că aşa trebuia să se întâmple ,ca tu să îmi deschizi ochii , să văd lumea cum e ea defapt ,poate că asta sunt eu ,poate că nu sunt reala...dar un lucru ştiu sigur.Tu mi-ai arătat drumul bun ,dar l-ai distrus apoi mai tare decât credeam.

Ţii minte orele acelea? Stăteam în parc...tăcuţi ,privind copacii care mai aveau puţină viaţă ,zâmbeam.

Era atât de frumos ,săruturile acelea...ireale ,dulci ...atât de inocente .2 fiinţe care îşi omorau timpul într-un parc gol ,2 fiinţe care acum nu mai există ,fiecare pe alte drumuri .Alt destin.Altă viaţă.Aceia eram noi ,2 copii într-un parc ,2 suflete.Să ştii atât ,un ultim vers : 

         -Te-am iubit -dar nu o voi mai face vreodată.
Punct.

Ceva rupt din viaţa mea.

Ai plecat. Ai luat cu tine o mare parte din viaţa mea,dar ce mai contează, eu oricum mă pierd pe zi ce trece. Simt cum mă sting din ce în ce mai tare, daca te-aş putea atinge, ai zâmbi? Sau mă vrei privi cu acei ochi demonici şi mă vei omorâ ? Cred că varianta a doua ... Nu ştiu, eu nu mai pot rezista prea mult , şi nici nu vreau , mai bine aşa decât deloc. Încerc să ma împac cu ideea , chiar dacă e cam greu.Hmm ,cu siguranţă nu te mai întorci ,ce a fost...a fost. Punct.
O altă zi, tu tot nu eşi aici...lacrimile curg pe obrazul meu incolor. Te aştept până când noaptea morţii va veni ,atunci eu voi fi scrum , dar ştiu un singur lucru , te-am iubit ,tu m-ai urât ,şi încă o faci. Dar nu-i nimic ,eu nu port pică ,dar mă doare,pentru că TU erai rostul meu în viaţă ,erai singura persoană care o puteam săruta ,si la care la acel sărut primeam un răspuns .Acum...nimic.Doar umbre, vorbe ,minciuni şi ură .

Un vis.

O nouă poveste,o nouă inimă,ceva diferit. Un vis. Ştiu că pare destul de imposibil dar e adevărat,am cunoscut pe cineva. Iubesc cum mă priveşte,ochii lui...atât de pătrunzători,m-au fermecat într-adevăr,aş da orice pentru a vedea încă o dată entitatea aceea din vis,orice. Dar...visul s-a terminat, şi m-a lăsat singură din nou,ca la început. O simplă fantomă care bântuie mintea ta. O persoană care te aşteaptă cu braţele deschise,ca întotdeauna,cineva care te iubeşte şi te preţuieşte  aşa cum o mamă işi iubeşte copilul mai mult decât propria-i viaţă. Te rog...întoarce-te înapoi în visul meu,aş vrea să te pot privi încă o dată,să mor după acei ochi,care ipotetic nu există,nu există asemenea ochi în lume,doar la entitatea aceea. Iubirea din visul meu. Fantoma minţii mele,supranatural.