Libertate.

Nu ştiu cum,ce şi de ce, dar...mă simt ca şi cum am fost ţinută prizonieră,într-un vis...şi am fost eliberată, de tine.

Ce simt acum e rupt din supranatural ,nu are legătura cu lumea asta ,dar poate că aşa trebuia să se întâmple ,ca tu să îmi deschizi ochii , să văd lumea cum e ea defapt ,poate că asta sunt eu ,poate că nu sunt reala...dar un lucru ştiu sigur.Tu mi-ai arătat drumul bun ,dar l-ai distrus apoi mai tare decât credeam.

Ţii minte orele acelea? Stăteam în parc...tăcuţi ,privind copacii care mai aveau puţină viaţă ,zâmbeam.

Era atât de frumos ,săruturile acelea...ireale ,dulci ...atât de inocente .2 fiinţe care îşi omorau timpul într-un parc gol ,2 fiinţe care acum nu mai există ,fiecare pe alte drumuri .Alt destin.Altă viaţă.Aceia eram noi ,2 copii într-un parc ,2 suflete.Să ştii atât ,un ultim vers : 

         -Te-am iubit -dar nu o voi mai face vreodată.
Punct.

Ceva rupt din viaţa mea.

Ai plecat. Ai luat cu tine o mare parte din viaţa mea,dar ce mai contează, eu oricum mă pierd pe zi ce trece. Simt cum mă sting din ce în ce mai tare, daca te-aş putea atinge, ai zâmbi? Sau mă vrei privi cu acei ochi demonici şi mă vei omorâ ? Cred că varianta a doua ... Nu ştiu, eu nu mai pot rezista prea mult , şi nici nu vreau , mai bine aşa decât deloc. Încerc să ma împac cu ideea , chiar dacă e cam greu.Hmm ,cu siguranţă nu te mai întorci ,ce a fost...a fost. Punct.
O altă zi, tu tot nu eşi aici...lacrimile curg pe obrazul meu incolor. Te aştept până când noaptea morţii va veni ,atunci eu voi fi scrum , dar ştiu un singur lucru , te-am iubit ,tu m-ai urât ,şi încă o faci. Dar nu-i nimic ,eu nu port pică ,dar mă doare,pentru că TU erai rostul meu în viaţă ,erai singura persoană care o puteam săruta ,si la care la acel sărut primeam un răspuns .Acum...nimic.Doar umbre, vorbe ,minciuni şi ură .

Un vis.

O nouă poveste,o nouă inimă,ceva diferit. Un vis. Ştiu că pare destul de imposibil dar e adevărat,am cunoscut pe cineva. Iubesc cum mă priveşte,ochii lui...atât de pătrunzători,m-au fermecat într-adevăr,aş da orice pentru a vedea încă o dată entitatea aceea din vis,orice. Dar...visul s-a terminat, şi m-a lăsat singură din nou,ca la început. O simplă fantomă care bântuie mintea ta. O persoană care te aşteaptă cu braţele deschise,ca întotdeauna,cineva care te iubeşte şi te preţuieşte  aşa cum o mamă işi iubeşte copilul mai mult decât propria-i viaţă. Te rog...întoarce-te înapoi în visul meu,aş vrea să te pot privi încă o dată,să mor după acei ochi,care ipotetic nu există,nu există asemenea ochi în lume,doar la entitatea aceea. Iubirea din visul meu. Fantoma minţii mele,supranatural.

Ultimul atac de cord.

Când noaptea cade aspră asupra sufletului meu,

Când singurătatea din sticlă devine tot mai densă şi mai tare,

Îţi privesc dagherotipul şi îl sfărâm între gheare-

Tu eşti tot ce-am vrut vreodată şi ce voi vrea mereu…

Şi gheaţa de pe ferestre formează coroane funerare,

Pentru sufletul meu ce stă în ruină,

Tu ai fost întuneric şi lumină,

Ai fost pe rând iubire şi visare…

Dar nu m-ai vâzut niciodată,

Nu mi-ai văzut dorul din ochi,

Când singură eram în vifor

Te strigam şi te rugam:Arată-te!

Te vedeam cum treci nepăsător,

Te  vedeam,zâmbind cu drag,

Iţi  sărutam buzele-n vis

Şi-a doua zi mă chinuia iar dorul...

Mi-aş fi dorit ca umărul să-mi fie ud de lacrimile tale,

Mi-aş fi dorit să rup luna din locu-i veşnic,

Să sting soarele, şi să ţi-l dau ţie,

Apoi să mă săruţi cu-ale  tale negre petale...

Dar simt cum gheaţa muşca tot mai tare din sufletul meu,

Şi vin curge iar din ochii mei pe pardoseală

Într-un menuet sinistru;Cu răceală

Privesc acum lumea ce m-a urât mereu...

Şi-aş fi vrut să-mi suspini numele în împreunare,

Să-mi ţii mâinile în mână,

Să fii al meu veşnic,

Şi-amândoi să murim în visare..

Trandafirul vieţii mele,mă vei găsi în iad,

Unde-ţi voi face ghirlande înfocate

Cu dragoste stropite de-ale mele păcate,

Păcatele de-a nu te fi intâlnit vreodată...

Imi iau adio,dragostea mea oarbă, şi dau otrava peste cap,

Te vad cum mă porţi pe braţe întru eterna singurătate,

Te văd dar tu nu eşti aievea,

Eşti o inchipuire în somnul  în care zac...

 The end.

Framing Hanley.

Trupa mea preferata...Sper sa va placa.:)

Framing Hanley-Hear Me Now:

I swear to God we've been down this road before
The guilt's no good, and it only shames us more
And the truths that we all try to hide, are so much clearer when its not our lives
When we don't face the blame

Won't you believe in this lie with us all?
GET ON YOUR KNEES. HAVE FAITH
But now my body's on the floor and I am calling, I'm calling out to you...can you hear me now??

It's not rebellion when you're selling out to an out of fashion salesman
Our promising lives, are full of empty promises
Temptation's falling and calling you home again
I'm sorry, if we've let you down

Won't you believe in this lie with us all?
GET ON YOUR KNEES. HAVE FAITH
But now my body's on the floor and I am calling, I'm calling out to you…can you hear me now??
Now my body's on the floor and I am crawling, I'm crawling out to you…can you hear me now???

What's wrong, what's wrong, what's wrong

Now my body's on the floor and I am calling, I'm callïng out to you
Can you hear me now?

Framing Hanley- Built For Sin: 

There's a train leaving town, If you hurry up I think you just might make it
Dammit I hope you make it
Conscience is a faint, unpleasant sound, You've worried enough, but here's your chance so take it
Dammit I hope you take it
A heart attack is sleeping in your chest, waiting until the timing's best
So make a move, while you're still breathing

Say so long to innocence
From underneath the evidence
You taste like Heaven, but God knows you're built for sin

There's a lie, for every truth, If you take these pills, I think you just might make it
Dammit I hope you make it
When you were mine, was I for you, Just one cheap thrill just to help you make it
Dammit I hope you didn't fake it
Hypocrisy has really aged you well
The white on your nose is your secret to tell
So you should speak, while they're still listening

Say so long to innocence
From underneath the evidence
You taste like Heaven, but God knows your built for sin

You can scream out loud
But your pain falls on deaf ears
This is where you've brought yourself
And this is what you've always feared
There's a faceless crowd, with no sympathy
So you can scream out loud
But there's no one listening

Say so long to innocence
From underneath the evidence
You taste like Heaven, but God knows your built for sïn

Framing Hanley-The Promise:

 

She said it's just like Hollywood

Now I'm afraid

Because the boy forgets the girl

While she sits home and waits
But you promised me you won't
And you've never lied so please don't

If you want L.A. then go to L.A.
Despite the miles between us
My heart will never change
Cuz you're all that it beats for
When you walk back through that door

I'm not saying that I don't believe
I'm exactly where I want to be
Don't you take that from me no

You know I still get lost in your eyes
With your lips and your kiss and your hand in mine
You're all that I need
And I promise I'll sleep for tonight
Just knowing you're here by my side
Don't give this up, don't give this up

I'm not saying that I don't believe
I'm exactly where I want to be
Don't you take that from me no

You keep on running, you're running away
I'll be here waiting, wishing you could see
But I'll just remember the promise that you made whoa

I'll keep on fighting, I'm fighting for you
I swear I would give you the sun and the moon
If you'll just remember the promise you made

Oh, oh, oh, oh
I'm not saying that I don't believe
I'm exactly where I want to be
Don't you take that from me no
I'm not saying that I don't believe
I'm exactly where I want to be
Don't you take that from me
Don't you take that from me

Departe.

Când tu vei clipi,

Soarele se va stinge,

Luna va dispărea,

Stelele vor cădea,

Iar eu voi pleca.

O rază de soare va lumina

Pentru ultima dată,calea mea

Tu vei privi în urma ta

Lăsând o ultimă lacrimă să cadă,

Şi vei vedea,cum mă evapor

La fel ca lacrima ta.

Eu plec,dar nu fi trist

Mă vei vedea în vis

O umbră a sufletului tău,pustiu.

Ploaie.

Plouă din nou,

Şi-mi amintesc de tine.

Te văd printre stropi

Şi eşti din nou… cu mine

Ne văd îmbrăţişaţi

Şi uzi vorbind în şoapte,

Cu ochi disperaţi

Şi speranţe moarte.

Îmi spui că norii plâng,

De dorul meu de-odată,

Dar inima iţi spune

Că voi veni înapoi vreodată.

Privirea ta se-neacă,

În ochii mei curaţi.

Tu stai cu mine-n suflet,

Căci suntem amândoi furaţi,

Te uiţi la mine şi-mi vorbesti,

Dar vorbele nu-şi au rostul.

Cu privirea ta mă chinui

Dar nici chinul nu-şi are rostul,

Norii plâng cu noi o dată,

Şterg tot ce am avut vreodată.

Mă săruţi ca prima dată,

Şi dintr-o dată totul dispare,

Privesc departe şi nu suntem noi

Nu te mai văd de ceva timp,

Şi ploaia s-a oprit deodată,

Dar zâmbeşte soarele în schimb…

Tâmpenie.

De ce a trebuit...

Să stăm închişi aici,

Nu am putut lăsa

Cuvintele să zboare...

Pierduţi pe cărări înguste,

Lipsiţi de orice simţire,

Rămaşi în amintire,

Alungaţi de orice simţire...

Pustie e iubirea,

Pustie e şi viaţa,

Rămânem oameni simpli,

Suntem doar ruine,

Şi totul s-a sfârşit.

Nu mai avem...nimic.

Povestea unui suflet.

Frunzele-şi dădeau ultima suflare alături de mine pe banca rece-a noastră

Se ofereau ca jertfe disperate,în incercarea lor zadarnică de a mai salva ceva...condamnat pierzaniei.

Mureau în zadar,banca se umplea de sânge şi nimeni nu cuteza să îl îndepărteze.

Dar cerul şi-a vărsat amarul ,pe şoaptele paşilor din jur.

Stropii mari se izbeau de ecoul râsetelor,de mult transformate în suspine.

Iarna a încercat şi ea să amelioreze rănile şi şi-a lăsat copiii  să panseze pământul pe care tot ea cu suflu-i fatal l-a sfâşiat.

A creeat un strat de gheaţă la suprafaţă.Dragostea a fugit o dată cu primul suflu greu al vântului.

Totul roia în jurul unei băncuţe reci.

Dar uite!Primăvara încearcă să îşi trimită razele acum şi dezgroapă amintiri.

Florile-si au prima suflare,lângă sfântul loc,lumea merge înainte lăsând urme pe pământ.

Totul e identic..perfect schimbat în...noi...

Tăcere.

Nu-mi zâmbi căci nu mai cred

în iubirea şoptită pe buzele dulci.

Încearcă să nu-mi vorbeşti

căci vorbele îmi năruie inima.

 Crezi că poţi fi tu...?

Atinge-mă,

Dar nu-mi prăda sufletul.

Sărută-mi obrajii,

Dar nu-mi dărui paloare.

Citeşte-mi  cuvintele,

Dar nu-mi fura gândul.

Iubeşte-mă,

Dar lasă-mi neîntinat cugetul.

Crezi că mă vrei acum?        

Egoism.

Aşează-te deasupra norilor de plumb, topit

Imbraţişează pentru o secundă timpul...

Deschide poarta unui vis pierit

Şi-alungă vântul...

Zbiară la aerul plin de noroi

Şi sperie cerul de ploaie...

Închide în ochii tăi grei taine moi,

Mai crezi în soare ?

Trezeşte la viaţă o pată de azur

Strângând între palme tăcerea,

Şi vieţii să-i iei tot ce-i tandru şi pur

Iubeşte plăcerea.

Dar astăzi nimic nu mai contează,

Când totul e moarte şi drum.

Nimic,numai viaţa-ţi mai contează 
Doar ea nu e scrum...

Înfricoşare.

Cobor spre-obscuritate,

Iar trupul meu ingheaţă.

M-agaţ cu disperare

De ramuri gri de ceaţă.

Îl strig,dar nu m-aude.

Îl chem,dar nu-mi răspunde.

Mă pierd uşor in neguri.

Încet,tot mai incet.

Se-ntârzie sfârşitul.

Nu eşti,dar te aştept.

Tăcerea-mi ia puterea,

Iar eu mă sting zadarnic

Şi-n amorţeala tandră

Tot sper că te mai am.

Mi-au plâns la creştet ingeri,

Cu stele-arzând in palme,

Mi-au dăruit un zâmbet

Dar nu a fost al tău...

Adorm uşor,molcom şi neted,

Adorm spre-a nu mă mai trezi.

Tu n-ai venit,dar nu-mi mai pasă.

Când vei sosi,de vei sosi,

Eu voi muri.

Început de fericire !?

Tu ştii ce-i fericirea?

E utopia sorţii...

E gândul neascuns ,de dor,

E sufletul neascuns ,de dor,

E sufletul zburdalnic...e iubirea.

Here I am.

Mda,salut.Sunt Alice Mihaela,mai mult Alice.Probabil te interesează ce e cu bloggul meu.Pai e făcut mai mult de plictiseală,  şi ca să am şi eu unde să scriu şi să zic ceva despre...hmm...viaţa mea?

Da,cam asa ceva.E făcut mai mult ca să imi exprim sentimentele,si,dacă nu iţi place nu te uita.

Sunt născută pe 17 iunie  (zodia gemeni),imi plac foarte mult animalele,in special câinii xD.

Prietenii mei..sunt putini,dar cati sunt ,ii pretuiesc.

Ultimul timp din viaţa mea a fost oribil şi plin de ură,aşa că am decis să povestesc puţin din el,sperând că mă va ajuta.