Libertate.

Nu ştiu cum,ce şi de ce, dar...mă simt ca şi cum am fost ţinută prizonieră,într-un vis...şi am fost eliberată, de tine.

Ce simt acum e rupt din supranatural ,nu are legătura cu lumea asta ,dar poate că aşa trebuia să se întâmple ,ca tu să îmi deschizi ochii , să văd lumea cum e ea defapt ,poate că asta sunt eu ,poate că nu sunt reala...dar un lucru ştiu sigur.Tu mi-ai arătat drumul bun ,dar l-ai distrus apoi mai tare decât credeam.

Ţii minte orele acelea? Stăteam în parc...tăcuţi ,privind copacii care mai aveau puţină viaţă ,zâmbeam.

Era atât de frumos ,săruturile acelea...ireale ,dulci ...atât de inocente .2 fiinţe care îşi omorau timpul într-un parc gol ,2 fiinţe care acum nu mai există ,fiecare pe alte drumuri .Alt destin.Altă viaţă.Aceia eram noi ,2 copii într-un parc ,2 suflete.Să ştii atât ,un ultim vers : 

         -Te-am iubit -dar nu o voi mai face vreodată.
Punct.