Ceva rupt din viaţa mea.

Ai plecat. Ai luat cu tine o mare parte din viaţa mea,dar ce mai contează, eu oricum mă pierd pe zi ce trece. Simt cum mă sting din ce în ce mai tare, daca te-aş putea atinge, ai zâmbi? Sau mă vrei privi cu acei ochi demonici şi mă vei omorâ ? Cred că varianta a doua ... Nu ştiu, eu nu mai pot rezista prea mult , şi nici nu vreau , mai bine aşa decât deloc. Încerc să ma împac cu ideea , chiar dacă e cam greu.Hmm ,cu siguranţă nu te mai întorci ,ce a fost...a fost. Punct.
O altă zi, tu tot nu eşi aici...lacrimile curg pe obrazul meu incolor. Te aştept până când noaptea morţii va veni ,atunci eu voi fi scrum , dar ştiu un singur lucru , te-am iubit ,tu m-ai urât ,şi încă o faci. Dar nu-i nimic ,eu nu port pică ,dar mă doare,pentru că TU erai rostul meu în viaţă ,erai singura persoană care o puteam săruta ,si la care la acel sărut primeam un răspuns .Acum...nimic.Doar umbre, vorbe ,minciuni şi ură .