Frunzele-şi dădeau ultima suflare alături de mine pe banca rece-a noastră
Se ofereau ca jertfe disperate,în incercarea lor zadarnică de a mai salva ceva...condamnat pierzaniei.
Mureau în zadar,banca se umplea de sânge şi nimeni nu cuteza să îl îndepărteze.
Dar cerul şi-a vărsat amarul ,pe şoaptele paşilor din jur.
Iarna a încercat şi ea să amelioreze rănile şi şi-a lăsat copiii să panseze pământul pe care tot ea cu suflu-i fatal l-a sfâşiat.
A creeat un strat de gheaţă la suprafaţă.Dragostea a fugit o dată cu primul suflu greu al vântului.
Totul roia în jurul unei băncuţe reci.
Dar uite!Primăvara încearcă să îşi trimită razele acum şi dezgroapă amintiri.
Florile-si au prima suflare,lângă sfântul loc,lumea merge înainte lăsând urme pe pământ.
Totul e identic..perfect schimbat în...noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu